Dacă aș putea, să aduc lumină ochilor tăi,
Atunci, când cortina tristeții, este trasă peste ei.
Aș fi strop de soare, în ochii tăi blajini, iubito,
Ca să formez un curcubeu scăldat în lacrima lor.
Dacă aș putea fi un surâs în colțul buzelor tale,
Atunci când amarul vorbelor și-a lăsat amprenta.
Aș fi un alfabet format doar din vocale,
Să nu-ți rănească buza, unghiuri de consoane.
Dacă aș putea fi vânt cald în bucla părului tău auriu,
Aș stringe flori de primăvară, adunate într-o cunună.
Să-ți învelesc creștetul cu mireasma lor fetească,
Să nu albești niciodată, femeie, atinsă de-a anilor brumă.
dodorel62-Severin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu