Poatecă aşa îţi este soarta firii.
Acum am înţeles, iubire viaţa ta,
A fost o viaţă rea şi foarte grea.
Cu multe coborâşuri şi lacrimi amare,
Şi de aceia, inima acum te doare.
Tu nu ai ştiut, ce este dragostea adevărată,
Tu nu ai simţit, iubirea ce a frumoasă.
Pe ţine ei ,te-au folosit ca sclavă,
De aceia ,pe voi nimic nu vă mai leagă.
Şi iată, timpul peste tine a trecut,
Şi nici bărbatul tău, nici când nu te-a iubit.
Şi acum, tu singură îţi dai seama,
Că tinereţea, ea ţi-a luat năframa.
Şi nu mai plânge, draga mea acum,
Te rog ,trecutul tău prefă-l în scrum.
Acum ,îţi e deschisă o nouă poartă,
Iubirea mea, croieşte-ţi o nouă soartă.
O soartă, a fericirii şi a iubirii,
Poate că aşa ,îţi este soarta firii.
Să întâlneşti, adevărata ta consoartă,
La inimioara, ta rănită ea să-ţi bată !
dodorel62-Severin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu